dezordinea

o altfel de ordine

Seria Tainele Muntilor : Muntii Buzaului

cu 2 comentarii

 

 

http://www.itinerar.ro/Muntii/loc-bz.htm

Anomalie geomagnetica

Zona: pe drumul dinpre Brasov spre Buzau, inainte de Siriu, exista un popas langa care sunt problemele alea cu noroiul care se revarsa cand ploua. De aici se mai fac 2 sau 3 curbe apoi urmeaza o panta un pic mai abrupta care se termina cu o curba la dreapta pe un pod. Inainte de podul asta e zona. Ca referinta, imediat dupa pod urmeaza drumul drept iar urmatoarea curba este la stanga si fix in curba asta este si intrarea pe baraj.

****

Experimentele extrasenzoriale efectuate in zona in anii ’80 au inclus si unul mai putin obisnuit. Unul dintre subiectii umani, un medium cu aptitudini deosebite, s-a oferit sa verifice cu ochii mintii ce se intampla cu acele „aspirari” in ceata albastra, fiind dus intr-un loc unde aparatele indicau o turbulenta energetica. El trebuia doar sa intre in stare de transa si sa comunice, pe cale telepatica, ce se intampla. Spre stupefactia celor prezenti, subiectul a disparut pur si simplu din fata lor. Fiind un experiment militar, panica a fost maxima, mai ales pentru faptul ca trebuia sa se asigure protectia participantilor la experimente. Se temeau ca omul a disparut complet ,dar el a fost descoperit dupa aproape o ora, cazut la pamant, incapabil sa vorbeasca, la cateva sute de metri de locul din care disparuse si unde il mai cautasera cu cateva minute inainte de a fi gasit.Cand si-a revenit, primele cuvinte au fost: „Am venit de Dincolo”.

Ceea ce a povestit pare fantastic. A fost aspirat intr-un tunel turbionar, gri, la capatul caruia se afla o lumina stralucitoare. „Clasic”, s-ar putea spune. Asa se „vede” si din starea de coma. Insa este pentru prima data cand cineva explica aceasta lumina stralucitoare. „Este vorba de o radiatie luminoasa pe care o apreciez avand 300.000 de grade Kelvin”. Ar fi fost suficient atat sa-i tulbure pe participantii la experiment. Insa subiectul mai avea si alte „amintiri”. A descris peisajul de Dincolo asemanator cu cel pamantean, dar in culori mult mai pure. Si da, a vazut si oameni, o femeie si o fetita aidoma ei, de parea o clona, un batran si un alt barbat, cu ten gri, „altfel decat noi”. Straniu, in comparatie cu acestia, subiectului i se parea ciudata rasa umana, fara sa poata preciza de ce. Nu a putut lua contact cu ei, pareau ca ratacesc fara tel, pierduti in timp si spatiu. Sau el era cel care se „ratacise” in timpul si spatiul „lor”. Subiectul a apreciat trecerea lui prin lumea de dincolo la o fractiune de secunda si nu i-a venit sa creada ca disparuse aproape o ora. Mergand pe ipoteza ca acei oameni poate disparusera candva in „ceata albastra” si nu mai gasisera calea de intoarcere, au fost chestionati satenii despre disparitii ciudate. „Sunteti oameni seriosi sau cum?”, i-a luat la rost o batrana. „Pai cate ciudatenii sunt pe aici, cine sa mai stie!”.

Tot aici in Muntii Buzaului ,prin 1979 Expeditia Burebista 2050, condusa de cercetatorul Vasile Rudan a descoperit o zona, numita ‘Tara Luanei’.Aici pamantul este ars pana la adancimea de o jumatate de metru, iar in grotele din aceasta zona sub inciziile din epoca fierului a fost descoperita o scena de lupta de domeniul fantasticului.Dinspre stele,Terra este atacata de o nava spatiala propulsata de un lung set de flacari.In intampinarea ei ,de la sol,pornesc doua rachete de interceptare…Sondajele atesta faptul ca asezarea a fost distrusa instantaneu de un foc mistuitor.

 

Cercetarile atesta faptul ca in aceasta zona a trait o civilizatie mult mai evoluata decat cea din ziua de azi ,pai altfel de unde stia ‘primitivul ‘ acela acum aproximativ noua mii de ani sa deseneze pe peretii pesterilor desene ce reprezinta ( cam atat au aratat testele facute cu C14) rachete de interceptare, de turbina( s-a descoperit un desen ce reprezenta o turbina) ,un cerc cu o cruce in mijloc iar extremitatile crucii sunt marcate cu cercuri inegrite…?

Legenda acestei zone vorbeste despre ‘Luana’ care era o fiinta atotputernica ce pazea cu strasnicie portile unei cetati cu ziduri imense,deasupra careia stralucea atat ziua cat si noaptea un soare aidoma astrului zilei…Vrajmasi puternici au venit inzauati , in care de foc si au doborat soarele cetatii.Cand soarele s-a prabusit pamantul s-a cutremurat din temelii si mare prapad a fost in lume.De atunci,pe locul cetatii,nici iarba nu a crescut,nici picior de fiara nu a calcat ,nici glas de pasare nu s-a auzit.

****

Straniile teleportari din Muntii Buzaului

DISPARITIILE DE LA BOZIORU

Muntii Buzaului sunt cunoscuti in mediile oculte, si in cele foarte “terestre”, mai ales ale armatei, ca regiune unde se manifesta fenomene ciudate: disparitii de persoane, aparitii de Obiecte Zburatoare Neidentificate, ape vii, izvoare radioactive, defectari ale aparaturii electrice, voalarea filmelor fotografice etc. Nu este de mirare ca in Muntii Buzaului stabilise generalul Ilie Ceausescu o subunitate cu un caracter ocult, pentru a “puncta” si antrena soldati pentru unitatea de paranormali pe care voia s-o infiinteze. In aceasta incursiune in necunoscut, suntem insotiti de o echipa de extrasenzoriali, condusa de cercetatorul Vasile Rudan, care, in anii ’80, a efectuat o serie de teste in regiune, la cererea gen. Ilie Ceausescu. Cu ajutorul acestor ghizi psihici am descoperit o lume de dincolo de noi, pe care localnicii o numesc “Tara Luanei”, o lume a misterelor, a mesajelor ocultate si a manifestarilor paranormale.

GEOGRAFIA SACRA

Muntii Buzaului au fost inclusi, din cele mai vechi timpuri, in geografia sacra a lumii. Este vorba de o geografie ale carei coordonate ezoterice au fost stabilite in vremurile de dinainte de Marele Potop, cand pe Pamant domneau zeii, dupa cum ne transmit toate mitologiile lumii, incepand cu cea sumeriana, considerata cea mai veche. Coordonatele respective includeau zone unde se manifestau anomalii magnetice, zone cu potential energetic care se manifesta in plan fizic si spiritual, numite de catre expertii in parapsihologie “perimetre energo-informationale”. In astfel de perimetre se petrec fenomene ciudate, corpul se dematerializeaza, calatorind in spatii atemporale sau primeste informatii telepatice de la entitati necunoscute, iar subsolurile sunt intotdeauna bogate in zacaminte de mare interes. Oamenii cu perceptii extrasenzoriale se simt foarte “apasati” de incarcatura energo-informationala existenta in asemenea zone geografice sacre, de care Romania este plina. Este suficient sa citesti “Dacia preistorica” a lui Nicolae Densusianu ca sa ai dimensiunile geografiei sacre ale tarii noastre.

CERUL STRANIU

Zona la care ne referim in acest material este o regiune “sihastrita”, ce cuprinde comuna Bozioru, cu satul Fisici, catunul Nucu, pana dincolo de Lacul Gotes, zona intinsa peste culmi stravechi, unde poti vedea straturile geologice ridicate aproape pe verticala, in urma unor contorsiuni ale scoartei petrecute in vremuri imemoriabile. Satele si catunele cu putini locuitori urmeaza o linie serpuita peste culmi salbatice, unde ursii sunt la ei acasa (iar ursii de pe aici sunt renumiti pentru ferocitatea lor). Peste aceasta zona se intinde un “cer straniu”, care uneori capata o intensitate ce nu poate fi descrisa prin cuvinte, pe care oamenii de stiinta o masoara in grade Kelvin, avand valoarea de peste 23.000. Pentru comparatie, azurul cerului deasupra marilor orase abia depaseste 16.000 de grade Kelvin. Avem norocul sa observam cu ochii nostri acest fenomen. Treptat, cerul senin, acel albastru curat ca in zilele frumoase, capata nuante atat de profunde, incat parca devine un vortex. Cu cat te uiti mai mult, cu atat simti ca te absoarbe infinitul. Este ca o vraja care iti cuprinde toata fiinta si-ti paralizeaza simturile, nu mai auzi nimic in jur, iar pupilele se dilata. Suntem scosi din aceasta stare de companionii nostri care ne spun zambind: “Ati simtit cum se deschid portile energetice ale Universului, cand toata fiinta devine spirit”. Cel mai straniu ni s-a parut noua faptul ca eram foarte aproape sa ratam momentul, daca nu ni s-ar fi atras atentia fiind preocupati sa ne uitam pe unde calcam, prin bolovanisurile cararii.

SECRETELE DIN ADANCURI

Ne dam seama cat de usor este sa ratezi un astfel de fenomen, fiind dezobisnuiti sa privim cerul. Cercetatorul Vasile Rudan ne spune ca testele extrasenzoriale au rezultate maxime atunci cand cerul capata acea intensitate de peste 23.000 de grade Kelvin, perceptia fiind acuta. In anii ’80, Vasile Rudan a coordonat un grup de copii carora le testa aptitudinile extrasenzoriale. Acestia nu constientizau puterile lor deosebite, participand la teste ca si cand ar fi fost jocuri normale. Erau impartiti pe grupe, asezati pe anumite culmi si li se spunea sa transmita prin puterea gandului, de la o grupa la alta, diferite informatii. Aceste transmisii telepatice aveau o mare acuratete cand cerul ajungea la intensitatea maxima. In plus, ei au indicat cu precizie, tot prin perceptie extrasenzoriala, locuri unde se afla vestigii antice, fapt ce i-a uimit pe arheologii care fusesera chemati pentru experiment. De unde stiau? Percepeau informatii ca si cand pamantul le dezvaluia tainele sale. Aici ar trebui amintita alta coincidenta stranie cu denumirile oculte ale civilizatiei sumeriene. „Buzuru“ (Bozioru ), avand ca simbol un triunghi cu baza pe verticala, se referea la un zeu enigmatic „care rezolva secretele din adancuri“, asociat de unii sumerologi cu un zeu al minelor. Era ca si cand acest enigmatic zeu intrase in „rezonanta“ cu micii cercetatori.

URIASII DIN SCAIENI

Scaieni este o asezare straveche situata in muntii Buzaului, atestata ca obste mosnaneasca pe la 1600. Satenii spun ca, in vremuri de demult, pe cand zmeii se bateau prin fundaturile padurilor, acolo fusese o „asezare tatarasca“, adica locuita de uriasi. Necropola acelui sat pierdut in negura timpului este plina de schelete umane ce masoara in jur de 2,40 m. In Romania, exista nenumarate marturii despre o civilizatie a uriasilor. Practic, fiecare zona a tarii are povesti despre eroi de staturi formidabile, novaci, cum li se spune in unele locuri. Dar nu numai legendele noastre vorbesc despre acestia.

NECROPOLA DE URIASI

Satul Scaieni este cel mai vechi din intreaga zona a Boziorului. Cateva case rasfirate pe o culme si coborand pe ulite atat de abrupte, incat greu te pastrezi drept, o imagine dezolanta a ceea ce a fost odata. Echipa de la Ziarul este insotita de cercetatorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul ca „povestile“ oamenilor din comuna Bozioru despre uriasii care au locuit pe acele meleaguri au si dovada concreta: o necropola cu schelete de uriasi. Aceasta a fost descoperita intamplator, in urma cu peste 20 de ani, cand s-a hotarat ca in Scaieni sa se planteze o livada de meri. Sapand pe o colina, satenii au descoperit schelete uriase, masurand in jur de 2,40 metri, chiar mai mult. Dragoi Ilie, unul dintre cei care au lucrat atunci la livada de meri, ne duce la fata locului. Pana la „culmea“ unde fusesera plantati pomii, coboram in panta abrupta, pe o ulita inecata de noroi. O data ajunsi, nea Ilie ne arata intreaga livada, care acum nu mai rodeste: „Peste tot sunt mormintele uriasilor. Faceam gropi, sa plantam puietii, cand dau de o capatana de om mare cat un dovleac de prasila. Nici ca mai vazusem asa ceva. Ne uitam toti cruciti. Sap mai departe si dau si de niste oase de la picioare, cat aracii de vie. O namila de om fusese raposatu’. Noi stiam ca aici, demult, fusese un sat tatarasc, batranii vorbeau si de oameni inalti ca brazii, dar credeam ca e doar o vorba. Uite ca nu a fost doar vorba“.

MERELE CAT PEPENASII

Au gasit multe morminte. Unde sapau, dadeau de ele. Au scos doar cateva, restul le-au lasat sa se odihneasca in pamant, sapand randurile in asa fel incat sa le ocoleasca. Erau numai schelete? „Si cioburi“, ne lamureste nea Ilie. Adica fragmente de olarie. Nu a suscitat interes autoritatilor sau arheologilor? „Pai, in plan era sa se planteze livada. Am strans scheletele si cioburile si le-am predat, au fost duse la muzeu, am auzit ca au ajuns la Bucuresti. Au fost si masurate. Aveau in jur de 2,40 metri“. De atunci, nimeni n-a mai dat importanta necropolei de uriasi, de parca ar fi fost ceva obisnuit, la ordinea zilei. Pentru satenii din Scaieni, chiar nu mai reprezinta o curiozitate. S-au mai mirat ei la prima recolta de mere. „Desi erau un soi obisnuit, fructele s-au facut mari cat niste pepenasi. Ne-am gandit ca din cauza uriasilor ingropati aici“. Ilie Dragoi se ofera sa sape, sa ne arate si noua un schelet, dar trebuie sa urce iar ulita aceea abrupta, sa ia de acasa o lopata, un harlet. Cand sa plece, se intuneca din senin si incepe un vant aprig ce ne da fiori. Locul devine parca o imagine din filmele cu strigoi. Mai teama ne e de drumul desfundat care coboara in Bozioru. Daca incepea ploaia, aveam sanse sa ramanem pe acolo. Renuntam si, cum ajungem la drumul principal, vremea se indreapta la fel de brusc. Vantul se opreste si apare soarele. Ce sa fi fost asta? „Nimic“, ne linisteste nea Ilie. „Asa e pe aici“.

MOSNENII DIN SCAIENI

Mosnenii constituie o populatie foarte veche, organizata mai intai pe familii, apoi in obsti, care, in timp, a dat cele mai vechi familii de nobili autohtoni. De mosnenii stabiliti in partea superioara a raului Buzau pomenesc si cronicarii antici. Pliniu ii numea mossyni, Strabo le zicea mossynoeci si-i localiza langa tinutul colchilor ( astazi Colti, in vecinatatea tinutului vechilor mosneni). Locuintele lor de lemn aveau o particularitate anume. Erau foarte inalte si aveau forma de turn, denumite astazi „cule“. Ele erau construite din trunchiuri intregi de copaci, taiati la o margine de padure. „Talpa“ turnului sau fundatia era formata din primii patru copaci doborati – carora din taiere li se dadea directia de cadere – sub care se asezau pietre mari. Si astazi satenii din Scaieni pastreaza acelasi mod de constructie a temeliei, fara sa se respecte canoanele stravechi, pentru care era nevoie de o forta deosebita, pe care numai uriasii o aveau. Familiile de mosneni au dat cei mai buni capitani lui Negru Voda, enigmaticul erou despre care exista o multime de legende, dar care nu a fost identificat. Se spune ca acest Negru Voda avea si el o inaltime impresionanta, judecand dupa „scaunele“ sale sapate in stanci, pe culmile muntilor din zona. Mosnenii ( sau muntenii cum li se spune astazi) erau pastratorii multor „tainite“.

STALPII TAINITEI

 

Fiind o zona des calcata de triburi cotropitoare, mosnenii organizasera un sistem foarte eficient de aparare, bazat pe puncte de supraveghere asezate pe cele mai inalte culmi, tuneluri subterane care ieseau in pesteri cu galerii mari, unde se puteau adaposti satenii cu vite cu tot si palcuri de calareti care stiau cum sa rasara ca din pamant asupra navalitorilor si sa dispara apoi ca inghititi de ceata. Reteaua de „tainite“ folosite de mosneni si de capitanii lui Negru Voda era foarte veche, dupa cum reiese din „Legendele plaiului“, povestiri din batrani culese de Ilie Mandricel, profesor de romana in comuna Bozioru. „Doua subterane construite sub niste stanci enorme dateaza de pe vremea tatarilor“. Vom vedea despre care „tatari“ este vorba. Pentru vechii locuitori, ascunzatorile ideale erau asezarile rupestre si padurile seculare, dintre care padurea Tainita, de pe muntele cu acelasi nume, era cea mai sigura, fiind si astazi foarte greu de strabatut. Aici se afla Stalpii Tainitei, „stalpi colosali de piatra care se ridica in forma de coloane in mijlocul padurii inaccesibile“ si care nu au putut fi cercetati, deoarece nu se poate ajunge pana la ei. Cine a sapat tunelurile prin piatra dura, cine a ridicat acei stalpi in inima padurii, cine a sculptat pe stanci, la mari inaltimi, „scaunele“ domnesti? Toti oamenii spun ca tatarii. Dar nu poporul de navalitori, ci „ceilalti“, care au trait mult inaintea mosnenilor si de la care acestia au preluat multe obiceiuri. Locurile unde se descopera vestigii ale acestei civilizatii preistorice sunt numite in popor „salisti tatarasti“. Cum este si Silistea Scaienilor.

 

„TATARII“

Herodot amintea de unul dintre cele mai glorioase si nobile triburi ale vechimii: teutarii, carora le mai spunea si tartari sau tatani. Din aceste denumiri deriva „tatarii“, cu intelesul de „tatani“, strabuni, neavind nici o legatura cu tribul nomad care a aparut in istorie multe secole mai tarziu. Acelor „teutari“ strabuni li se atribuie tumulele (movile tuguiate din pamant, care indica morminte) si fortificatiile muntilor Carpati, acele ziduri ciclopice ce se intind pe culmile muntoase, ale caror ruine se vad si astazi intre Turnu Rosu, Sibiu, Miercurea, Sebes, Orastie, Hateg, Vulcan si-n muntii Buzaului. Peste tot unde se gasesc aceste fortificatii, impreuna cu cioburi de vase purtand simboluri stranii, oamenii spun ca acestea au apartinut uriasilor sau tatarilor stravechi. Homer relateaza ca acestia erau „favoritii zeilor“ si ca ii intreceau pe toti in inaltime, forta si frumusete“, de aceea erau daruiti cu o viata mai lunga decat toti ceilalti oameni. Ei au fost cei dintai care au ridicat altare zeilor, iar aceste mese pentru ofrande erau enorme. Tot ei au fost cei care au inaltat dolmene si menhire si au confenctionat cel mai frumos cizelate unelte din piatra. Aristotel le atribuie cele dintai constructii sub forma de turnuri si fortificatiile ciclopice de aparare, ridicate pe culmi.

 

***********************************************************************************************************************

Preluat de pe semperfidelis.ro

Ca unul care am trait cel putin doua chesti ciudate care au implicat alte doua persoane (militar fiind pe atunci), am sa va prezint o istorisire pe care unii o vor crede, altii o vor studia iar altii nu o vor crede….

“Hmmm… la Rapa diavolului nu am fost, dar am fost intr-o expeditie in Muntii Buzaului, la Bozioru, in catunul Nucu. La vremea respectiva eram destul de mica fata de cie din grup, cel mai tanar din grup avea 9 ani in plus fata de mine, iar eu aveam 17 ani, adica eram in vara lui 1986!

Exista o stanca numita “La talharie”, stanca pe care s-au catarat cativa. Dupa cum am aflat dupa cativa ani, a fost inspiratia lui Mugur ( unul dintre veterani ) sa tipe la cei care s-au catart cumva perpendicular cu un fel de terasa, dar Mugur a tipat la ei sa nu atinga nimic. Juniorii au fost cuminti si au coborat repede, cumva ingroziti dar si blocati de ordinul lui Mugur sa nu vorbeasca. O parte dintre “veterani” s-au intrunit in noaptea urmatoare si au discutat despre ceea ce vazusera juniorii acolo si ceea ce s-a intamplat cu o noapte in urma. Pentru ca se intamplase ceva, ceva la care au fost martori 8 oameni, ceva ce se intamplase simultan la 8 oameni. A doua zi s-a discutat partial dar toti stiam, toti simtisem ceva extrem de ciudat si, ceea ce era mai infiorator, era faptul ca toti traisem aceleasi senzatii si mesaje. NUUU, sa nu va imaginati mesaje venite de nu stiu unde, era ciudat ca ne auzeam gandurile, cerul era asa cum nu vazusem in viata mea niciodata si nici nu am mai vazut de atunci pana acum. Ca si cum toti eram telepati. Ne-am luat repede talpasita de acolo, Mugur ne-a spus ca era cazul sa plecam, nu eram in configuratia corespunzatoare. Nu stiu ce insemna acea configuratie dar stiu ca in ’90 au murit Mugur si Adi , asa ca lucrurile au ramas nelamurite dar stiu cu certitudine ca ceea ce am trait atunci semana cu visul meu din copilarie, vis relatat partial de fata mea desi eu nu i-am spus nimic ( Gheorghita, de aici era uimirea mea referitoare la legatura ciudata intre fii-mea si mine ).

Visul era cumva asa: eu stateam in centrul unui fel de hotel amfiteatru ( ATENTIE! mama spune ca prima data cand am pomenit de acest vis aveam 3 ani, desi eu imi aduc aminte de vis in circumstante mai tarzii). Cerul era deasupra marii, cumva lipit, marea in fata si batand exact in hotel / cladire, eu la mijloc si uitandu-ma la cer, la stele si configuratia lor. Acele stele aveau forme ( nu garantez ca erau exact formele zodiilor dar, mai tarziu, asa am crezut si atunci am inceput sa caut sa citesc despre astrologie si discutam despre perioada 1978 – 1989 ) iar eu ma gandeam ce formula formez. [Pentru cei mai tineri mentionez ca telefoanele atunci erau cu disc. ] Feeling-ul meu era ca am fost peste tot si pot sa aleg sau voi putea sa aleg cumva, timpul este langa mine si trebuie doar sa-l “formez”. La fel era si la Bozioru, stiam, auzeam cumva gandurile tuturor, simteam gandurile lor, simteam ce iubesc si ce nu, simteam nu stiam, simteam ce urma sa se intample si mai mult decat atat simteam TIMPUL intr-un mod pe care nu pot sa-l descriu. Nu stiu sa exprim mai bine de atat.

Acest vis s-a repetat de muuuulte ori pana am implinit 21 de ani si un pic ( 1990, in august) impreuna cu alt vis, cumva tot atat de vechi ( aparut 7 ani mai tarziu ). Ambele visuri au incetat in vara lui 1990. Ciudat este faptul ca in 1983 eram tot prin muntii Buzaului, cu cortul ( recunosc ca am fost o rebela, o ciudata, cand mi-a spus mama ca urmeaza sa implinesc 14 ani deci, de acum sunt responsabila, am plecat de acasa in … expeditie dar mama nu prea a fost de cord) si am intalnit un grup de tigani ciudati, aveau nunta si o baba infioratoare ne-a chemat pe 3 din grup si ne-a ghicit. Mie mi-a spus ca dupa 1990 vara, am posibilitatea sa fac ceea ce decid dar voi fi pe deplin responsabila pentru ceea ce fac. Tot ceea ce mi-a spus ca se va intampla pana in 1990 s-a intamplat cu punct si virgula, chiar daca eu am luat-o la misto ( aveam 14 ani … dar ea s-a suparat si mi-a spus ca-mi voi aminti doar cu cateva secunde inainte tot ce mi-a spus, exact cand nu mai pot schimba nimic ….. si chiar asa a fost ).

A fost cu noi la Bozioru / Nucu o fata numita Ileana ( zisa si Cosanzeana ca avea un par lung si blond ) care incerca sa ne convinga in fiecare secunda ca nu avem ce cauta acolo, pentru ca la Bozioru este o “rupere” intre lumi “si poti sa aluneci” si nu stii sa te intorci. Ileana ma tinea de mana si spunea ca EU stiu ce-i acolo iar eu ma uitam nauca la ea. Nici acum nu stiu ce a vrut sa spuna dar mai spunea sa plec sa caut. Nu stia sa-mi spuna ce. Dupa ce ne-am readunat, cineva a vut ideea sa mergem la manastire la Cheia si sa ne rugam, poate ne adunam cumva. Ileana o tinea una si buna, sa plec, drumul meu e altul. Daca inainte de “faza Bozioru ” era suportabila, dupa expeditia la Bozioru Ileana devenise agasanta.

Am plecat, in Cheia ploua. Mi-am luat rucsacul si cortul la spinare si m-am suit in tren spre Brasov. Atunci m-am intalni in tren cu Andrea ( de pe forum) si viata mea s-a schimbat cumva, s-a calmat. Andrea a ramas la Predeal si eu am urcat scarisoarele, m-am intalnit cu ursul si am plecat mai departe la cabana apoi am coborat la Andreea in Predeal. De atunci nu m-am mai aventurat pe munte , nu am mai mers niciodata pe munte la catarat, doar la privit. de atunci, de 20 de ani, Andrea este prietena mea.

De atunci si pana cum 5 ani nu am stiut exact despre ce era vorba la Bozioru. S-a intamplat cumva si am ajuns sa vorbesc cu un om care a lucrat in contrainformatii. Mi-a spus ca exista multe puncte in Romania cu o energie ciudata, puncte despre care exista informatii, existau si ianinte si exista si acum. I-am spus ca am fost la Bozioru / Nucu, m-am catarat pe stanca de la talharie si mi-a spus ca sunt norocoasa ca traiesc. A calculat ceva apoi mi-a spus ca sunt portal si e normal ca am supravietuit ( stia ziua de nastere, anul etc ). Apoi mi-a spus ca la Bozioru s-au facut experiemente militare si au constatat ca numai oamenii “portal” pot sa plece si sa se intoarca , trebuie sa se adune toti ca sa vedem ce este acolo , toti ceilalti ( ne-portal) doar dispar pur si simplu. acolo va avea acces o “colectie” de oameni portal, nu neaparat eu, ci unii cu o configuratie similara. Sincer .. credeam ca vobeste tampenii!

Acum cateva luni am descoperit tortuga.com si m-a tentat decodarea zilei de nastere ( astrologia, bat-o vina ) si ce credeti ca am obtinut ? << kin 39: Blue Cosmic Storm
I Endure in order to Catalyse
Transcending Energy
I seal the Matrix of Self-generation
With the Cosmic tone of Presence
I am guided by the power of Abundance
I am a galactic activation portal enter me >>Andrea, prietena mea cea mai buna << kin 113: Red Solar Skywalker
I Pulse in order to Explore
Realizing Wakefullness
I seal the Output of Space
With the Solar tone of Intention
I am guided by the power of Universal Water
I am a galactic activation portal enter me. >>Tot atunci am gasit urmatoarele texte:

Quote:
STRANIILE TELEPORTARI DIN MUNTII BUZAULUI
DISPARITIILE DE LA BOZIORU
Autor: ADINA MUTAR

Muntii Buzaului sunt cunoscuti in mediile oculte, si in cele foarte „terestre“, mai ales ale armatei, ca regiune unde se manifesta fenomene ciudate: disparitii de persoane, aparitii de Obiecte Zburatoare Neidentificate, ape vii, izvoare radioactive, defectari ale aparaturii electrice, voalarea filmelor fotografice etc. Nu este de mirare ca in Muntii Buzaului stabilise generalul Ilie Ceausescu o subunitate cu un caracter ocult, pentru a „puncta“ si antrena soldati pentru unitatea de paranormali pe care voia s-o infiinteze.
In aceasta incursiune in necunoscut, suntem insotiti de o echipa de extrasenzoriali, condusa de cercetatorul Vasile Rudan, care, in anii ’80, a efectuat o serie de teste in regiune, la cererea gen. Ilie Ceausescu. Cu ajutorul acestor ghizi psihici am descoperit o lume de dincolo de noi, pe care localnicii o numesc „Tara Luanei“, o lume a misterelor, a mesajelor ocultate si a manifestarilor paranormale.

GEOGRAFIA SACRA
Muntii Buzaului au fost inclusi, din cele mai vechi timpuri, in geografia sacra a lumii. Este vorba de o geografie ale carei coordonate ezoterice au fost stabilite in vremurile de dinainte de Marele Potop, cand pe Pamant domneau zeii, dupa cum ne transmit toate mitologiile lumii, incepand cu cea sumeriana, considerata cea mai veche. Coordonatele respective includeau zone unde se manifestau anomalii magnetice, zone cu potential energetic care se manifesta in plan fizic si spiritual, numite de catre expertii in parapsihologie „perimetre energo-informationale“. In astfel de perimetre se petrec fenomene ciudate, corpul se dematerializeaza, calatorind in spatii atemporale sau primeste informatii telepatice de la entitati necunoscute, iar subsolurile sunt intotdeauna bogate in zacaminte de mare interes. Oamenii cu perceptii extrasenzoriale se simt foarte „apasati“ de incarcatura energo-informationala existenta in asemenea zone geografice sacre, de care Romania este plina. Este suficient sa citesti „Dacia preistorica“ a lui Nicolae Densusianu ca sa ai dimensiunile geografiei sacre ale tarii noastre.

CERUL STRANIU
Zona la care ne referim in acest material este o regiune „sihastrita“, ce cuprinde comuna Bozioru, cu satul Fisici, catunul Nucu, pana dincolo de Lacul Gotes, zona intinsa peste culmi stravechi, unde poti vedea straturile geologice ridicate aproape pe verticala, in urma unor contorsiuni ale scoartei petrecute in vremuri imemoriabile. Satele si catunele cu putini locuitori urmeaza o linie serpuita peste culmi salbatice, unde ursii sunt la ei acasa (iar ursii de pe aici sunt renumiti pentru ferocitatea lor). Peste aceasta zona se intinde un „cer straniu“, care uneori capata o intensitate ce nu poate fi descrisa prin cuvinte, pe care oamenii de stiinta o masoara in grade Kelvin, avand valoarea de peste 23.000. Pentru comparatie, azurul cerului deasupra marilor orase abia depaseste 16.000 de grade Kelvin. Avem norocul sa observam cu ochii nostri acest fenomen. Treptat, cerul senin, acel albastru curat ca in zilele frumoase, capata nuante atat de profunde, incat parca devine un vortex. Cu cat te uiti mai mult, cu atat simti ca te absoarbe infinitul. Este ca o vraja care iti cuprinde toata fiinta si-ti paralizeaza simturile, nu mai auzi nimic in jur, iar pupilele se dilata. Suntem scosi din aceasta stare de companionii nostri care ne spun zambind: „Ati simtit cum se deschid portile energetice ale Universului, cand toata fiinta devine spirit“. Cel mai straniu ni s-a parut noua faptul ca eram foarte aproape sa ratam momentul, daca nu ni s-ar fi atras atentia fiind preocupati sa ne uitam pe unde calcam, prin bolovanisurile cararii.

SECRETELE DIN ADANCURI
Ne dam seama cat de usor este sa ratezi un astfel de fenomen, fiind dezobisnuiti sa privim cerul. Cercetatorul Vasile Rudan ne spune ca testele extrasenzoriale au rezultate maxime atunci cand cerul capata acea intensitate de peste 23.000 de grade Kelvin, perceptia fiind acuta. In anii ’80, Vasile Rudan a coordonat un grup de copii carora le testa aptitudinile extrasenzoriale. Acestia nu constientizau puterile lor deosebite, participand la teste ca si cand ar fi fost jocuri normale. Erau impartiti pe grupe, asezati pe anumite culmi si li se spunea sa transmita prin puterea gandului, de la o grupa la alta, diferite informatii. Aceste transmisii telepatice aveau o mare acuratete cand cerul ajungea la intensitatea maxima. In plus, ei au indicat cu precizie, tot prin perceptie extrasenzoriala, locuri unde se afla vestigii antice, fapt ce i-a uimit pe arheologii care fusesera chemati pentru experiment. De unde stiau? Percepeau informatii ca si cand pamantul le dezvaluia tainele sale. Aici ar trebui amintita alta coincidenta stranie cu denumirile oculte ale civilizatiei sumeriene. „Buzuru“ (Bozioru ), avand ca simbol un triunghi cu baza pe verticala, se referea la un zeu enigmatic „care rezolva secretele din adancuri“, asociat de unii sumerologi cu un zeu al minelor. Era ca si cand acest enigmatic zeu intrase in „rezonanta“ cu micii cercetatori.

CELALALT TARAM
Cu siguranta, cele mai ciudate fenomene din zona sunt disparitiile de persoane. Aceste disparitii se manifesta in doua moduri. Unele persoane au disparut si nu au mai reaparut – eveniment relatat de Monitorul de Iasi, iar altele au disparut dintr-un loc si au aparut in altul, dupa o perioada de timp, fara sa-si aduca aminte ce s-a intamplat, dupa cum reiese din povestirile satenilor, stranse de profesorul de romana din comuna Bozioru, Ilie Mandricel. Despre „celalalt taram“, care, in unele conditii, „absoarbe“ pe nenorocosii care se afla in preajma, exista destule relatari cat sa merite o cercetare stiintifica a fenomenului. Din punctul de vedere al studiului fenomenelor paranormale (si ne referim la testele paranormale la care au participat numai oameni de stiinta, rezultatele acestora fiind publicate in „Enciclopedia Fenomenelor Paranormale“ de Brian Inglis), teleportarea este „transferul materiei prin materie“, pana nu demult un nonsens. Acest transfer presupune vointa „cuiva“ sau anumite conditii electromagnetice, obiecte sau persoane disparand dintr-un loc si aparand in altul sau pur si simplu, disparand in „neant“. Obiectul sau persoana transportata se numeste „aport“, putand fi incadrata in anumite coordonate fizice, spatiu, timp, greutate etc.

TELEPORTAREA DOAMNEI GUPPY
Anul 1871. Intr-un imobil din Conduit Street, Londra, se stransese un grup de oameni de stiinta, pentru a participa la demonstratiile de teleportare efectuate de mediumuri renumite ale timpului. Era o adevarata piatra de incercare sa se admita ca un obiect se poate dematerializa dintr-un loc si materializa in alt loc. Demonstratiile erau facute cu obiecte, care apareau sub ochii oamenilor de stiinta, dar ei se declarau nemultumiti, invocand tot felul de „inselatorii“. Insa Madame Guppy era sa-i dea gata, cand a fost dematerializata din casa ei din nordul Londrei si materializata in sala de sedinta. Madame Guppy, o femeie corpolenta, i-a privit nauca si jenata (era in capot) cateva secunde, apoi a fost „dusa“ inapoi. O vizita rapida, discreta in privinta scopului, la domiciliul acesteia a confirmat faptul ca era imbracata in acelasi capot. Nu era constienta de „calatoria“ ei, crezand ca avusese o „viziune“ provocata de o indigestie. Straniu era faptul ca nici unul dintre mediumurile prezente in sala de testari nu-si aducea aminte sa fi vrut sa faca aceasta demonstratie, dar erau exasperati ca „aportarile“ de obiecte nu erau luate in considerare de oamenii de stiinta. „Experimentul Guppy“ a fost trecut la „iluzionism“.

BRAILENI PIERITI IN NEANT
Tinem sa precizam ca vortexul din Bozioru nu are nici o legatura cu experimentele militare supervizate de gen. Ilie Ceausescu, nimic in comun cu „Experimentul Philadelphia“ sau „Proiectul Montauk“, „ocultii“ generalului doar profitand de particularitatile zonei pentru a-si imbunatati performantele metapsihice. In aceasta zona par ca se deschid porti temporale in mod natural, in care oamenii sunt absorbiti si uneori este posibil sa pateasca ce a patit echipajul de pe USS Eldridge. O prima referire la astfel de disparitii face Dan Fodor, in Monitorul de Iasi. El relateaza despre doi braileni (sursa reporterului i-a cerut sa nu le dezvaluie numele), care, in anul 1980, au plecat spre catunul Nucu, dar, intr-un loc numit „La Tiharie“, unul dintre ei s-a gandit sa faca o urcare pe una dintre stancile cu forme ciudate din zona. Folosind echipamente de alpinism, tanarul a urcat pana in varf, de unde a strigat la prietenul sau: „Uite ce am gasit!“.S-a aplecat, a ridicat ceva ce parea a fi un lant metalic si… a disparut. O vreme, cel ramas jos a asteptat ca prietenul sau sa termine cu glumele, apoi s-a convins ca s-a intamplat ceva cumplit. L-a anuntat pe fratele disparutului, care a sosit din Braila cu o echipa de zece insi, cativa dintre ei lucrand in Ministerul de Interne. Chiar fratele disparutului a urcat pe stanca. A gasit si el lantul metalic, pe care l-a ridicat si… a disparut si el. Nimeni n-a mai indraznit sa repete „figura“. Cei doi frati, cautati in zadar prin imprejurimi, n-au mai aparut niciodata.

ENIGMATICA CIVILIZATIE
Chestionat in privinta disparitiei celor doi braileni, Alexandru Mironov, care fusese de vreo opt ori prin regiune, a tinut sa sublinieze ca zona este intr-adevar foarte deosebita si fara astfel de disparatii misterioase. Printre altele, a precizat ca aceasta zona nu este, in primul rand, identificata arheologic, desi acolo au fost descoperite fragmente de ceramica a unei civilizatii careia nu i s-a putut preciza epoca, diferita de vestigiile cunoscute deja din punct de vedere arheologic. A amintit despre anomaliile magnetice, despre un pisc care atrage toate fulgerele, despre izvoare radioactive si despre o regiune unde solul este negru, ca si cand, odata, acolo, a ars „ceva“, probabil o constructie imensa. Am vazut si noi stratul gros de sol ars si o bucata dintr-un zid ciclopic, care probabil inconjura intreaga asezare. In regiunea amintita de A. Mironov, in anii ’80, grupurile de copii telepati, condusi de cercetatorul Vasile Rudan, au indicat, prin perceptie extrasenzoriala, locurile unde exista vestigii. In acele locuri au fost descoperite urme ale acelei asezari necunoscute, dar „experienta“ arheologilor nu a mers mai departe de demonstratiile copiilor, dintr-un dezinteres imposibil de inteles. Ce civilizatie stranie a inflorit oare pe acest „vortex“ natural si cum a disparut ea?!

ROMANIA PARANORMALA: MARTURIE-SOC DIN TIMPUL EXPERIMENTELOR MILITARE DIN MUNTII BUZAULUI
AM VENIT DE DINCOLO!
Autor: ADINA MUTAR

Tara Luanei, din Muntii Buzaului, este o zona in care se petrec fenomene ciudate, despre care povestesc batranii, unde oamenii dispar in „ceata“ sau sunt „azvarliti“ in alte locuri de o forta nevazuta.
Specialistii care au cercetat acest fenomen au remarcat ca disparitiile se produc „natural“, in anumite conditii fizice, sau par a fi vointa „cuiva“. Exista relatari despre teleportari stranii, toate fiind legate de cautatorii de comori, de parca ar fi un „zeu“ care apara tezaurele sacre ingropate in zona si „azvarle“ pe cei care se apropie prea mult de ele.

„BERBECUL“ ZBURATOR
„Zeii“ din mitologia sumeriana aveau o mare predilectie pentru aur, din care lucrau tot felul de obiecte, ulterior acestea devenind sacre pentru oameni, care le-au inclus in ritualul religios. Multe dintre legendele stranse de profesorul de romana Ilie Mandricel se refera la comorile fabuloase ascunse prin muntii din regiune. Nicolae Densusianu aloca mai multe capitole din „Dacia preistorica“ acestor comori zeiesti constituite in tezaure sacre, pentru capturarea carora regii vechimii organizau expeditii dupa expeditii.
In Tara Luanei se afla lana de aur, dupa care au fost trimisi argonautii. Dupa traditie, „lana“ apartinea unui „berbece de aur care zbura prin aer, peste pamant si mare“, daruit de zeul Soarelui unui rege. Copiii acestuia, persecutati de mama vitrega, au luat „berbecele“ si au zburat cu el in tinutul Colchis, cerand protectie regelui de aici, Aiete. Poetul Ovidiu localizeaza tara lui Aiete de la apus de Marea Neagra pana langa tinutul scitilor. Exilat la Tomis, poetul se si lamenteaza in privinta barbarilor care-l inconjoara, „colchii si hoardele de meteree si geti“. Getii stim cine sunt. Colchii si meteree au lasat „urme“ in Tara Luanei sub denumirea actuala a satelor Colti si Materea, asezari locuite inca din neolitic, unde se afla niste sanctuare stravechi, pazite cu strasnicie de calugari pana in secolul al XIX-lea. Oamenii spun ca aceste sanctuare inscriptionate cu simboluri stravechi sunt adevarate harti ale comorilor sacre.

COMORILE „JURUITE“
Legat de disparitiile de persoane, avem referiri foarte clare in povestirile batranilor despre oameni care au gasit tezaure sacre si au fost azvarliti din locurile unde au fost descoperite aceste comori, de catre „spirite“. Astfel, aflam ca, deasupra fostului schit Gavanele, pe Podul Manciului, oamenii au vazut flacarile ce joaca pe comori. Nefiind priceputi in citirea „jocului flacarilor“, s-au grabit si au sapat. Comoara de aici era insa „juruita“, iar sapatorilor „le-au aparut spaime, fel de fel de calugari si draci, care le-au luat mintile si i-au dus in alte locuri“. Cand si-au revenit, ei au povestit cum, in timp ce sapau, au aparut spirite, dupa care s-au trezit departe de locul unde se aflau, de parca ar fi fost ridicati si aruncati de acele spirite ce pazeau comoara. Si poate ar mai fi incercat sa o caute daca si-ar fi adus aminte unde incepusera sa sape. „Parca le luase Dumnezeu mintile“, spun batranii.
O alta poveste se refera la un materean, iar despre matereni Ovidiu spunea ca aparau „lana de aur“ impreuna cu colchii. Povestea noastra spune ca „un oarecare Matareanu, sapand dupa o comoara, s-a trezit, dupa vreo saptamana, departe de acest loc, intr-o poiana in padure, unde l-au gasit oamenii cam zapacit la cap“. Acesta uitase si cine este, era complet derutat.

INCURSIUNE PE „CELALALT TARAM“
Se observa in aceste povestiri ca teleportarile par a fi vointa „cuiva“. Specialistii care au analizat fenomenul spun ca nu este neaparat „vointa“ cuiva. Poate ca cei care au ingropat tezaurele sacre in anumite locuri cunosteau „anomaliile“ zonei. Experimentele extrasenzoriale efectuate in zona in anii ’80 au inclus si unul mai putin obisnuit. Unul dintre subiectii umani, un medium cu aptitudini deosebite, s-a oferit sa verifice cu ochii mintii ce se intampla cu acele „aspirari“ in ceata albastra, fiind dus intr-un loc unde aparatele indicau o turbulenta energetica. El trebuia doar sa intre in stare de transa si sa comunice, pe cale telepatica, ce se intampla. Spre stupefactia celor prezenti, subiectul a disparut pur si simplu din fata lor. Fiind un experiment militar, panica a fost maxima, mai ales pentru faptul ca trebuia sa se asigure protectia participantilor la experimente. Se temeau ca omul a disparut complet, ca brailenii, dar el a fost descoperit dupa aproape o ora, cazut la pamant, incapabil sa vorbeasca, la cateva sute de metri de locul din care disparuse si unde il mai cautasera cu cateva minute inainte de a fi gasit. Cand si-a revenit, primele cuvinte au fost: „Am venit de Dincolo“.

ASPIRAT INTR-UN TUNEL TURBIONAR
Ceea ce a povestit pare fantastic. A fost aspirat intr-un tunel turbionar, gri, la capatul caruia se afla o lumina stralucitoare. „Clasic“, s-ar putea spune. Asa se „vede“ si din starea de coma. Insa este pentru prima data cand cineva explica aceasta lumina stralucitoare. „Este vorba de o radiatie luminoasa pe care o apreciez avand 300.000 de grade Kelvin“. Ar fi fost suficient atat sa-i tulbure pe participantii la experiment. Insa subiectul mai avea si alte „amintiri“. A descris peisajul de Dincolo asemanator cu cel pamantean, dar in culori mult mai pure. Si da, a vazut si oameni, o femeie si o fetita aidoma ei, de parea o clona, un batran si un alt barbat, cu ten gri, „altfel decat noi“. Straniu, in comparatie cu acestia, subiectului i se parea ciudata rasa umana, fara sa poata preciza de ce. Nu a putut lua contact cu ei, pareau ca ratacesc fara tel, pierduti in timp si spatiu. Sau el era cel care se „ratacise“ in timpul si spatiul „lor“. Subiectul a apreciat trecerea lui prin lumea de dincolo la o fractiune de secunda si nu i-a venit sa creada ca disparuse aproape o ora. Mergand pe ipoteza ca acei oameni poate disparusera candva in „ceata albastra“ si nu mai gasisera calea de intoarcere, au fost chestionati satenii despre disparitii ciudate. „Sunteti oameni seriosi sau cum?“, i-a luat la rost o batrana. „Pai cate ciudatenii sunt pe aici, cine sa mai stie!“.

TARA LUANEI, POARTA LUI DUMNEZEU
Localnicii spun ca „Tara Luanei“ este „Poarta lui Dumnezeu“. Are legatura sau nu, un grup de cercetatori japonezi au constatat ca aici se afla al treilea pol energetic al Pamantului, ca importanta, primul fiind Varful Omu. Legatura acestei zone cu stravechea civilizatie sumeriana a facut-o cercetatorul Paul Lazar Tonciulescu, in cartea sa „De la Tartaria la Tara Luanei“. Am putea adauga faptul ca, in sumeriana, „Luana“ se traduce prin „Cei pe care Anu ii pastoreste“ sau, mai prozaic, „oamenii lui Anu“, Anu fiind zeul suprem la sumerieni, al carui simbol, al Soarelui, era o cruce cu raze sau o zvastica. In afara de tablitele de la Tartaria cu o scriere protosumeriana (datarea cu C 14 atesta ca asezarea este cu 2.000 de ani mai veche decat orasele sumeriene), ceramica antica descoperita pe teritoriul tarii noastre poarta simbolul zeului Anu. Aici se cuvine sa amintim ca „zeii“ sumerieni coborasera pe Pamant cu carele zburatoare si intocmisera inainte de Potop dinastia zeilor, care guvernase peste civilizatia primordiala. Reamintim teoria oceanologului american Rob Ballard, conform careia marele potop ramas in toate mitologiile lumii s-ar fi petrecut in bazinul Marii Negre, care era doar un lac cu apa dulce. Prin ruperea pragului de la Bosfor, apele au inundat toata aceasta regiune, iar lacul s-a transformat in mare. Triburi ale acestei prime civilizatii au migrat si inainte de Diluviu, dar dupa cataclism au „emigrat“ si zeii, intemeind civilizatiile de pe malurile Tigrului si Eufratului, Indusului si Nilului. Dar se pare ca aici a fost prima „Tara a oamenilor lui Anu“.

DIN LEGENDELE PLAIULUI
Ilie Mandricel este profesor de romana in comuna Bozioru si un pasionat culegator de legende din zona. Domnia sa a strans un numar impresionant de „povestiri din batrani“, pe care se poate structura o buna parte a istoriei „Tarii Luanei“, „basme“ de o valoare inestimabila, redate asa cum i s-au povestit, respectand particularitatile de exprimare a localnicilor. Ilie Mandricel ar vrea sa publice aceste comori intr-un volum intitulat „Din legendele plaiului“, dar, evident, nu gaseste sponsori. Basmele stranse de Ilie Mandricel ne-au fost calauze atat prin istoria „normala“, cat si prin „credintele stravechi si practicile magice, unde localnicii plonjeaza in mitologie“, dupa cum se exprima profesorul.

CERCETATORUL VASILE RUDAN, DESPRE EXPERIMENTELE DIN MUNTII BUZAULUI: CEATA ALBASTRA
In urma unor teste experimentale efectuate intre 1978 – 1981, in regiunea Bozioru, a rezultat ca in anumite situatii cand se intruneste un numar nedeterminat de factori electromagnetici (geomagnetici, biofizici si de alta natura) este posibila disparitia instantanee a unor persoane. In aceasta zona au loc unele fenomene paranormale ce inca nu pot fi explicate prin legile fizicii asa cum le cunoastem in prezent. Inexplicabila este si „ceata albastra“, stralucitoare, cu irizari ciudate, care se manifesta sub forma de cupola, masurata cu un dispozitiv pentru radiatii luminoase si avand 28.000 de grade Kelvin. Acest fenomen este insotit de o concentrare a infrasunetelor de foarte joasa frecventa (3, 4 Hz) si de un zgomot de fond foarte suparator pentru fiintele vii. Omul poate avea stare de greata, cefalee, simte ca ii vibreaza toate celulele. In acele momente pot aparea halucinatii, vizuale si auditive. In cazul in care subiectul uman depaseste o limita de siguranta, el poate fi „aspirat“ violent in interiorul acelei ceti albastre, care ia forma unui vartej relativ orizontal. Doi subiecti umani voluntari, dintre care un fizician, au descris in mod similar ce li s-a intamplat in timpul „aspiratiei“, experimentele fiind facute la un interval de doi ani. Apropierea de ceata albastra creeaza o stare de teama ce se transforma treptat in spaima incontrolabila, cand subiectul este aspirat cu violenta intr-un tunel energetic turbionar, la capatul caruia se vede o lumina alba, stralucitoare.

DILATAREA TIMPULUI
In acel tunel energetic, timpul se dilata. Omul este supus unor solicitari fizice si psihice foarte puternice, simte ca se sufoca. La „expulzarea“ subiectului uman din tunelul turbionar, cerul este senin, stralucitor, este o liniste totala, omul se simte bine, are senzatia ca se afla in stare de imponderabilitate. Dincolo de starea de bine, subiectul uman este total dereglat. Pierde simtul orientarii in teren pentru un interval de maximum doua ore, vede peisajul inversat, ca in oglinda si crede ca cei din jurul sau nu sunt cum ar trebui sa fie. In zona respectiva s-au facut si experimente de comunicatie telepatica, efectuate pe grupe de subiecti copii, pentru un studiu solicitat de Ministerul Apararii Nationale. S-a constatat ca in timpul cetii albastre turbionare, comunicatiile telepatice au o acuratete de 96-98 la suta in perceptia mesajului. Testele au fost repetate si in prezenta unei comisii militare. Fenomenul cetii albastre este insotit si de fenomenul descarcarii temporare a pilelor electrice. Nu mai functiona dozimetrul pentru raze gamma, nici electromotorul aparatului de filmat. Dupa disiparea cetii albastre, aparatele si-au reluat functionabilitatea. Un astfel de fenomen este comparabil cu cel relatat intr-un documentar difuzat pe Discovery, despre Triunghiul Bermudelor. Ceata albastra este denumita „ceata electronica“ sau „vartej electronic“, fiind responsabila de devierea unui avion cu 160 de km fata de ruta initiala.

Nu am nici un gand sa ma reintorc in muntii Buzaului, cand ma gandesc la Bozior ma ia cu frig, din cauza asemanarii de cuvinte nu-mi plac bujorii! Nu am nici o explicatie pentru nimic, tot ceea ce ma ingrijoreaza este legatura intre mine si fata mea, mai mult, intre mine, mama mea ( si ea cu ciudatenii) si fata mea, mai ales ca mi-a povestit visul meu, de fapt m-a visat pe mine cu visul meu cu tot si-mi tot spunea ca “mami, trebuie sa stii si sa alegi” desi ea avea un pic peste 4 ani! SI NIMENI nu-i povestise de visurile mele!

Ma intrebam ce m-a apucat sa scriu despre ceva ce voiam sa uit …….

Am tot editat la acest text, in special in zona in care am povestit ceea ce am trit eu. De fapt am scos foarte mult, e greu de explicat in cuvinte. Foarte greu. Nu as putea sa explic cum simti timpul dar se simte cum se indoaie, cum se tensioneaza, cum curge. Doamne, nu stiu cum sa explic! De atunci am un anumit moment din an care ma enerveaza … distanta dintre toamna si iarna, distanta dintre natura fara urma de viata si natura acoperita de zapada, respirand usurel ca un bebelus adormit. Acel moment intre toamna si iarna mie imi aimnteste de spaima de la bozioru .. si ma enerveaza … pentru ca mi-e frica in continuare, dupa atatia ani!”

*************************************************************************************************************************

Locuri unde se petrec fenomene ciudate in Romania:
Dl. Rudan stie cate ceva despre aceste experimente
LINK

Rapa Diavolului(PH), un loc in care se pare ca exista un fel de poarta interdimensionala. Situata intr-o zona deluroasa impadurita, la cativa kilometri de satul Poiana Treistii din comuna Cosminele, Rapa Diavolului apare ca un loc plin de magie si mistere. Este un loc situat pe coama unui deal, care consta intr-o panta abrupta de cativa zeci de metri. Localnicii, care au creat o adevarata legenda cu privire la acest loc, vorbesc cu oarecare frica si reticenta despre acest loc. Candva, aceasta zona a fost bantuita de haiduci. Dar locul are o istorie mult mai bogata. Cu mult inainte de formarea poporului roman, aici existau cateva triburi dacice. La Rapa Diavolului, preotii daci efectuau ritualuri si invocau fortele naturii si se aflau in legatura permanenta cu spiritele din subtil, care le ofereau ghidare si protectie.

Incercarea de a innopta in acest loc este un adevarat act de curaj. Se considera ca este bantuit de duhuri necurate. Ciobanii vorbesc despre flacarile albastre care ard deasupra acestui loc in anumite nopti ale anului. Ei cred ca locul ascunde un adevarat tezaur national, care consta in obiecte din metale pretioase ce au fost aduse de haiducii care au ingropat aceste bogatii si le-au blestemat sa nu mai iasa niciodata la iveala. Exista doar anumite conditii care faciliteaza accesul la aceasta comoara. Cea mai buna metoda este sa dormi acolo. Visul reprezinta probabil cea mai buna cale prin care ti se poate dezvalui ce trebuie sa faci pentru a scoate comoara. Dar faptul de a ramane peste noapte implica riscuri, caci duhurile se dovedesc razbunatoare si isi apara cu inversunare comoara.

Mai este Padurea Hoia Baciu, M-tii Retezat-Godeanu, Bucegi, insa nu se intampla tot timpul fenomene ciudate acolo.

PS: Din categoria “cercetati totul…” ramane intrebarea: Cine sunt, totusi, “portalii” ?
Am gasit o explicatie aici:
LINK

“I am a galactic activation portal, enter me:
This is a touchy subject as of last I tried to research it. Many people are in arms about what it means, but i decided to do my own resarch and have just reciently entered this site, which I am very very excited about and haven’t had time to collaborate other views on a what a portal is.
It is a time when the earth is being cellularly activated through galactic vibratory ions (read Jose’s 260 postulates) in order to evolve our DNA (See the saced tzolkin chart for a clear picture of your DNA). The days are specifically potent for channeling information, recieving miricals and free stuff, healing wounds, and laying in the sun. Our portal days can always be stimulated by spending time in the sun and out with other people: especially strangers becoming less strange. ANYWAY: If you were born on a portal day, you have the privelage of being encoded FOR THE REST OF THIS LIFE with the energy of the portal..
We say ENTER ME Because other people are supposed to come to you for help, and you will guide them.. It is like they step into a new realm of possiblities just by talking to you. You may not even know them, or know why you say what you do, but you have changed their life forever, JK.
THis is the power of being a portal, and I’m sure you’ve experienced it.”

Am incercat sa aflu mai multe despre autoarea acestui text:
“S-a intamplat cumva si am ajuns sa vorbesc cu un om care a lucrat in contrainformatii. Mi-a spus ca exista multe puncte in Romania cu o energie ciudata, puncte despre care exista informatii, existau si ianinte si exista si acum. I-am spus ca am fost la Bozioru / Nucu, m-am catarat pe stanca de la talharie si mi-a spus ca sunt norocoasa ca traiesc. A calculat ceva apoi mi-a spus ca sunt portal si e normal ca am supravietuit ( stia ziua de nastere, anul etc ). Apoi mi-a spus ca la Bozioru s-au facut experiemente militare si au constatat ca numai oamenii “portal” pot sa plece si sa se intoarca , trebuie sa se adune toti ca sa vedem ce este acolo , toti ceilalti ( ne-portal) doar dispar pur si simplu. acolo va avea acces o “colectie” de oameni portal, nu neaparat eu, ci unii cu o configuratie similara. Sincer .. credeam ca vobeste tampenii!”

**********************************************************************************************************************

preluat de pe dordeduca.ro

Sambata dimineata luam drumul Buzaului, dar nu aveam sa ne oprim acolo: vom merge mai departe spre Muntii Buzaului, cel putin la poalele lor, acolo unde de sute de ani fac parte din peisaj asezarile rupestre. Cu vreo sapte ani in urma am primit cadou o carte in care am citit prima oara despre acestegrote (chilii). De atunci aveam dorinta de a veni pe aceste locuri. Acum a venit momentul optim pentru aceasta descoperire.
La un popas cauzat de anumite nevoi, am intalnit prima toaleta publica cu casa de marcat electronica, “consumatorii” primind bonul fiscal aferent serviciilor platite.

Dupa Buzau, tinem drumul spre Berca, pe care o vom lasa la un moment dat pe un drum in dreapta celui spre Bozioru, asa cum lasam in urma si stufulde prin santuri ce ne vegheaza drumul si ca si campurile nude de recolte. Mere rosi, mari si frumoase, precum si gutui cu puf de puisori dau culoare peisajului gri, ca si muscatele din ferestre. Struguri cu boabele cat pruna isi asteapta destinul pe tarabele targovetilor din portile caselor sauinca atarnand in ciorchine.

nucu14

Dinspre Candesti, padurile stau semete pe stanga, iar pe dreapta la poalele drumului tresare rar calea ferata. Respiram pe rand aerul din satul Oiasca, mai lasam in stanga drumul de Brasov si il urmam pe cel din dreapta spre Parscov. Un cal paste pitit dupa boschetii fideli rambleului caii ferate. Nucii semeti de pe malul soselei imi amintesc de numele destinatei: Nucu (Buzau).

Din drumul principal mai avem circa 18 km pana la Bozioru, iar pana acolo trece o data si raul nas al locului. Norii nu s-au stiors inca, dar parca ne promit lacrimile lor. Mai trecem de Lunca Frumoasa, Trestia, locuri aparent pusti,pana cand o rata ne reaminteste ca locurile sunt populate. Casele cocosate de vreme pastreaza unchiurile drepte doar in amintire. Aici gravitatia modifica planurile arhitectiilor. La intrarea in Cozieni,un bou mare trage o caruta. Parca avem in fata o imagine de Grigorescu alive.
Pe nesimtite, cateva picaturi de ploaie pateaza peisajul. A doua caruta urnita prin forta incornoratelor da viata cadrului.

nucu3

Urmeaza Balanesti, curbe line, podete suspendate peste vai efemere, carduri de gaste galagioase. Cu ochii mari, mai sunt surprinsa de oglinzile decorative de pe peretii anumitor case. Apoi Bozioru, plopi, salcii, arini, mal de rau, piatra de rau, iar gaste, copii zburdalnici ce se joaca cu ploaia si in ploaie. In stanga se face drumul spre Vavalucile (4 km), iar noi ramanem fideli celui din dreapta spre Nucu (cam 7 km). Padurea de pini cu coaja rosiatica si miros ametitor de rasina, carora le tin companie si cativa fagi ce au dat deja frunza litierei, ne protejeaza cu forte mici de picaturile de ploaie.

Radacini groase sustin marginea drumului. Lemnul si piatra se insotesc adesea in jur. Numele de Bercu sculptat in inscriptia unei fantani intareste toponimul local: Bercu a ridicat fantana in apropiere de Berca. Cine o fi fost intai: Bercu sau Berca?

Ajungem si la Nucu, satul din Boziorul unde ne vom sarbatori prietenul – pe Laur – (ocazie cu care suntem aici). O curte mare si o casuta ca din poveste ce supravietuieste inca in mijlocul acesteia ne asteapta cu iarba verdesi cu multa liniste. Troitele sunt ale locului, una gasindu-si eternitatea in curtea gazda. Un soc cu fructele rotunde se odihneste in fata usii casei. Trebuie sa te pleci sa poti trece, semn de politete. Si s-a oprit si ploaia. S-a hotarat deja sa nu mai intindem corturile si sa dormim cu totii in casa.

nucu6

“Hai la ma!” aud frecvent din curtea vecina. Este dialogul cu pasarile ce isi duc traiul in curtea femeii, acestea raspunzand chemarii la graunte ori altele …de ale ciocului (sa nu zic de-ale gurii). Permanet ai prune, mere, nuci direct dela sursa. Si mai faci si ceva miscare, fie ca te apleci sa iei poamele scuturate din pomi, fie ca iti mai intinzi muschii pentru cele inca suspendate.

Seara lumineaza curtea un foc mare, mare, intetit de surcele si de crengi, unele inca ude. Laptele la ceaun ne incalzeste. Gustul e rar intalnit si niciodata la oras. Somnul pana la dimineata l-am facut pe niste blanuripe care am pus izoprenele si sacii de dormit. Usor imi puteam imagina ca sunt la o stana, mai ales dupa laptele baut din ceaun. Lumina lampii a murit incet, atipind inaintea noastra.Mamaliga cu branza de oaie e o delicatesa rar intalnita, mai ales coapta la ceaun. E frumos sa iti incepi ziua cu ea.

nucu7

Dimineata mergem la cumparaturi. Cum ajungi la magazinul de unde poti cumpara de la capace de borcan si pana la pelerine de ploaie (sau ace, brice si carice:)): cobori drumul de pietre si pamant – adesea sub forma de noroi – faci dreapta dupa casa priponita intr-o rana, prin spatele gospodariei urci si cobori, te mai intinzi si mai culegi 1-2 mere, mai sari un parleaz, mai treci o portita, mai faci pasul mare si topai pe pietrele raului, ferindu-te de apa rece, nepericuloasa de altfel, si iara urci si iara cobori si mai saluti si ratustele ce se balacesc in rezultatul ultimilor ploi si te dojenesc ca indraznesti sa le deranjezi din zbenguiala lor si intri in cele din urma in curte. Si iar urci, treci pe langa o curca moarta si o portita, apoi…te mai intampina catelul bland ca un pisoi. Ce iti pofteste inimasa achizitonezi? Aaa, sa nu uiti sa iti stergi incaltarile pe covorasul din dopuri de pet-uri inainte de a pasi pe podeaua de paianta. Ma mai uimesc doar pungile de plastic ce stau spanzurate pe sarma de rufe.“Sunt pentru ulii!” vine raspunsul, dar ma intreb daca ulii stiu.:) Si nu m-am lasat si tot batandu-l la cap pe Alex – cel care mai fusese in zona – am reusit sa fac o mica incursiune prin dealurile din jur.

nucu13

Tinem ulita care adesea este aceeasi cu un paraias. In Poiana Cozeanca sau La Maici (coz in limba daca ar fi insemnat “frumos” si iata-ne asadar in Poiana Frumoasei) ajungem cam in jumatate de ceas. Trebuie sa fii atent nu numai la peisajul inistitor, plin de energii pozitive, ci si unde pui piciorul caci o poti pati ca mine si sa calci in mlastina (nu stiu daca e permanenta sau numai dupa ploi).

nucu8

Nu e loc in care sa fi fost (si nu am fost prin putine locuri) si sa fii vazut atatia copaci ciudati la un loc, vorbesc de forme ciudate: salcii cracanate, cocosate, despicate, cu scoarta groasa, adapost pentru furnici, pini cheii de ace, suspendati stanci, imbracand versantii, fagi semeti, mesteceni ce dau albul zarii. Parcafiecare are o poveste de zis.

Peretii de gresie si calcar (flisul carpatic extins pana in in dealuri) au facilitat saparea mai multor chilii locuite inca din secolele VI – IV i.Chr. Asezarile rupestre din zona Nucu sunt din a doua categorie dupa varsta (sec. III – IV d. Chr) si au inscriptii paleocrestine. In apropiere mai sunt foste chilii la Alunis(Colti) si Pinul (Braiesti), “inconjuratedintotdeauna de o arura de legenda si mister”. La Nucu inca pot fi “pangarite” de civilizatia moderna cu inscriptii fara bun simt chilia lui Dionisie Torcatorul (pe care am vazut-o si noi), Piatra Ingaurita, Pestera lui Iosif (se spune ca ar fii ca mai frumoasa si a folosit ca biserica pana in 1871) Gura Tatarilor, Fundatura (pe care nu am gasit-o) si Agatoanele.

nucu11

 

Ceea ce am citit pe crucea de pe Moldoveanu mi se pare mai potrivit pentru aceste locuri: „Opreşte, Doamne, clipa cu care măsori eternitatea ! ” – Lucian
Blaga.Ca sa ajungem in chilie urcam serpuit cateva minute, dupa care ne cocotam pe o scara de rasinoasa vreo 4-5 metri. Desi inaltimera era mica, am simtit oarece ameteala.

La chilia lui Dionisie Toratorul reusim sa identificam unde era vatra, unde era altarul si ne aruncam privirea si prin cele doua ferestruici prin care vezi intreaga poiana in splendoarea ei. Si auzi o liniste deplina. Dupa fumul de pe pereti se pare ca in ultimii ani nu a mai fost locuita, dar am citit apoi ca mai vin cand si cand yoghini si stau aici sau turisti care isi pun sacii de dormit la adapost de ploaie.

In 1871 Alexandru Odobescu a facut prima inventariere a grotelor din Muntii (Dealurile) Buzaului. Nu am reusit sa identific nici o inscriptie paleocrestina,
ci numai pe cele ale “inaintasilor”nostri care si-au scris iubirea sau indemnurile pe peretii grotei. Muntii Buzaului mai sunt numiti si Muntele Athos al Romaniei,
iar grotele crestine am mai gasit si langa Basarabovo,in nordul Bulgariei.

Mai umbla vorba ca muntii sunt plini de moaste de martiri, aici avandu-si salasul primele comunicati crestinede pe teritoriul Romaniei. Multitudinea de cruci o
dovedesc in mica parte.

Aici timpul are parca alta masura si vantul bate altfel, frunzele se misca altfel. Am aflat apoi ca si altii au avut aceeasi senzatie inaintea mea.

nucu9

Din poiana poti admira Culmea Tocilor, Varful Hotilor (la origini “al gotilor”, dar redenumit).Si daca pana in anul 1990 iti trebuia aprobare special sa poti veni in zona (locurile se zice ca ascund inca comori asupra carora ard focuri albastre la zile de sarbatoare, asemeni satelor din Muntii Sureanu), acum poti veni liber.Si vine si clipa in care trebuie sa parasim locurile. O batranica cu o cobilita improvizata dintr-un par si doua galeti moderne de plastic ne iese cu plinul in cale. O curca – mama de pui de gaina – trece agale prin iarba uda. O bariera la care suntem primi (motiv pentru soferita sa fie si ea prima candva : )) se pune in calea noastra. Trenul de Nehoiasu – Buzau avea drum pe acolo in acelasi timp cu noi.

Si cand ma gandesc (iara) ca pana in 1990 aveai nevoie de aprobare speciala sa vii in zona!

 

Written by dezordinea

iulie 3, 2011 la 10:32 am

Postat in Uncategorized

2 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Super. Tocmai ii cautam pe cei din Expeditia Burebista. Linkul meu e aici. Luana nu este Anu. Anu este de fapt un impostor care ne-a facut sa ne temem o vesnicie. Luana este Enki, tot din Anunaki dar foarte diferit, adevaratul “tata cosmic” pe care il stim ca Zamolxes, adevaratul Stapan al Inelelor, adica al Oraselor de aur (intelepciune), si al Vortexului. http://paintingadamandsauli.blogspot.ro/p/images-of-thu-mairon-sumer.html
    Nu trebuie sa mai fii speriata deloc, ce amuzant mie nu mi-e frica deloc de ceata albastra, adica citesc si nu simt nici o energie rea, ba chiar de-abia astept sa merg acolo in vara! Sa vezi faza, persoana de contact se numeste “Samiza” (Samyaza este zeul rebel care ne-a invatat sa ne pictam sprancenele sa le facem mai frumoase).
    Frica este ceva “nenatural”; si eu sunt o ciudata din asta, cu vise, obsedata de desene animate despre Atlantida, acum stiu de ce. Dar chiar ma supara acum ce de chestii se tin secrete. Oamenii aia nu trebuiau in veci sa implice Muzeul Militar in treaba asta. Dupa ce au descoperit ce au descoperit, activitati miniere au distrus o gramada din grotele Luanei. Ce coincidenta.

    Adina

    februarie 5, 2014 at 8:06 pm

  2. Apropo, fata cu “prietena cea mai buna” de 20 de ani, poate este ceva mai mult decat prietenie, acel calm care s-a produs, oglindirea din datele de nastere, si vorbele fiicei si tigancii despre “alegerea care te face liber” imi da de gandit. Luana la asta se refera, el este centrul, acest aspect sacru nu este un “accesoriu secundar” la spiritualitate ci chiar spiritualitatea in sine; el este cel care isi doreste cel mai mult din Univers ca noi oamenii sa ne putem urma propria natura si sa fim fericiti, el este cel care se impotriveste de milenii diavolului de Anu care ne vrea robotizati, uniformizati, clonati si calculati.

    Adina

    februarie 5, 2014 at 8:15 pm


Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: